CELOR RĂMAȘI

Cei ce ne-au iubit devreme au plecat…
Lacrimi ce curg lasă obrazul brăzdat
Memoria ne torturează permanent,
Bune și rele curgând într-un torent

Pe cine plîngem de fapt ? pe noi ?
Simțim planând umba clipei de-apoi ?
Ne simțim brusc singuri și fără rost.
Vrem să rescriem tot ce înainte a fost ?

De recunoaștem frica nu-i un păcat
Trecutul de-antregul nu poate fi schimbat
Mulțumind sincer penru tot ce a fost
Viața-și recapătă întregul ei rost

Cudrici Ovidiu