Nu-i placeau petrecerile la ceas aniversar,nu facea caz de propria aniversare, dar se bucura cand il sunam sa-i uram „La multi ani!” sau cand il surprindeam cu cate o vizita inopinata,alai de oameni galagiosi veniti de la Cluj,veseli si agitati,tulburand linistea de biblioteca a casei.Insotite fiind de copiii nostri,trecerea Corinei sau a mea insemna marcarea datei,o sarbatorire fireasca a unei aniversare,lasand in amintire doar bucuria reintalnirii. Haine cernite de doliu,ganduri,vise,fotografii sau simple amintiri intampina acum ziua de 9 aprilie 2012,fara el,doar noi,intr-o agitatie potolita si trista.Implineste 37 de ani.Nu”implinea 37 de ani”,ci ” IMPLINESTE 37 de ani”,asa cum va implini 38,39,apoi 40 de ani si tot asa pana la plus infinit. Vocea lui imi rasuna inca in urechi raspunzandu-mi la aniversarea celor 36 de ani.Convorbire fireasca,aproape banala,inecata insa in disperare si speranta deopotriva.Pana la sfarsit am sperat intr-un miracol,intr-o intoarcere spre noi,dar miracolul s-a produs intr-un sens pe care noi nu-l puteam cuprinde cu umanul din noi.Si Mihaita a plecat,dar totusi a ramas,viu,vesel,omniprezent,ca o ploaie vesela si trista de nemurire vie si stralucitoare. Aproape zilnic,in cautarea mea disperata de a mai descoperi o latura necunoscuta mie din ceea ce insemna personalitatea si caracterul fratelui meu,am citit si rascitit articolele acestui blog.Asteptam ceva nou,un gand ,o fotografie,ceva,nu stiu ce…dar pentru ca nu aparea ,m-am decis sa rup eu tacerea,sa suflu peste colbul lasat parca peste ganduri si imagini.As fi vrut sa-i spun direct’La multi ani, Misule!” ,dar,trebuie sa-i urez in tacere o viata vesnica si binecuvantata cu credinta sincera ca Dumnezeu l-a mantuit. Ne lipseste insa Omul Mihai,ne lipsesc gandurile lui,atitudinea, sfaturile,vorbele lui,insasi prezenta lui fizica placuta si tonica,asa ca,la a 37-a aniversare ii spun”Pace si viata vesnica Misule!” Cu mult drag,sora ta Mioara(Magdalena Bledea) Te iubim! Cu totii!

Mihai,in aparenta a avut doar doua surori,insa in realitate avea multi frati si surori.Biologic dar si spritual era ruda noastra mai mult decat se poate descrie in cuvinte.Nevoiti sa rezistam unor conditii mai grele,am supravietuit moral,spiritual si chiar financiar sprijinindu-ne unii pe altii,mai intai Mihai,Corina si eu,mai apoi si sotii nostri,Adda,Ciprian si Adi.Momente de rascruce ne-au gasit aproape,ne-am sfatuit,ne-am contrazis,uneori ne-am mai si certat,dar am ramas uniti si am facut front comun fiindca eram frati.Ulterior, in viata fiecaruia din noi au aparut si alti frati,si chiar daca biologic eram doar trei frati,sufleteste si moral eram mai multi si asta s-a vazut la trecerea lui Mihai la Hristos.Pentru mine,sora lui mai mare,ramane in suflet Mihaita ca fratior mai mic si ca frate mai mare intru cele vesnice. Stiu ca nu am si n-am avut acceptul lui si nici al Corinei de a scrie aceste randuri,dar am simtit nevoia de a fi ,in felul meu,alaturi de cei ce plang despartirea si de cei ce cred in nemurire.Moartea fratelui meu mi-a adus un mod de a comunica cu el absolut personal si greu de definit.Nu-l visez,nu-mi sopteste si nici nu ma sfatuieste,dar ma sustine si ma apara cu caldura asa cum a facut-o de cand ne stim.Si nu doar pe mine,ci pe noi toti fratii sai intru Hristos! MAGDALENA(MIOARA)