Am scris cateva randuri atunci, cand mi-a vorbit Cipri despre aceasta pagina si ne-a sugerat ca putem scrie si noi ce simtim… Apoi, parca nu mi-a venit sa mai postez, parca nu indrazneam sa zic ceva despre Mihai, ca parca il simteam mai viu ca inainte… Dar foicica cu cele cateva cuvinte a ramas pe undeva printre hartii, si-acum s-a aratat…

Pe Mihai l-am cunoscut mai mult prin ochii si sufletul celor apropiati lui: surorile Corina si Mioara (Magda), cumnatii Ciprian si Adi si nepotii: Otilia, Teofil, Iulia si Sebastian. Intotdeauna vedeam in ochii lor bucuria cu care povesteau despre el, le simteam sufletul plin de dragoste pentru Mihaita. Vedeam entuziasmul copiilor (nepotilor) care il asteptau in vizita sau bucuria lor in momentele de joaca pe care le aveau impreuna.

Eram mereu impresionata de „maretia” familiei lor, de dragostea dintre ei, de sprijinul unuia fata de celalalt, de impartasirea tuturor momentelor insemnate din viata lor, bune sau mai putin bune. Si cat e de minunat si profund ca, pe langa legatura frateasca ce le-a fost daruita de Dumnezeu, si-au dorit si legatura duhovniceasca, si, asa, Corina si Ciprian pot continua lucrarea lui Mihaita pentru Vladut, pe care l-au botezat; iar Sebastian il are pe Mihaita ca parinte duhovnicesc, sa-l calauzeasca intru cele bune, caci sufletului omenesc ii e mai apropiat Cerul decat Pamantul.

Cel mai mult imi amintesc din micile intalniri cu Mihai de buna lui dispozitie, de chipul lui de om bun, de sinceritatea, bucuria lui de a te vedea ca zambesti, de veselia lui cu care iti cerceta sufletul si cu care gasea cele mai savuroase glume, care te faceau sa te doara maxilarele de ras, dar cu care stergea orice durere a mintii si a sufletului. Parea ca are o traire exploziva de copil, dar cu o maturitate si o disciplina ce te invatau sa traiesti frumos.

Ultima noastra intalnire cu Mihai avea sa fie in natura cu care parea ca intra in armonie… avea o blandete pe chip, cum nu i-o mai observasem pana atunci. Incepea toamna, atat pentru Mihai cat si pentru peisajul ce-l cuprindea. Culorile incepeau sa-si atinga splendoarea, Mihai incepea sa-si desavarseasca lucrarea de Om (Chip) al lui Dumnezeu.

Mirela si Frank